-De ce?
-Pentru ca asa vreau eu. Ce credeai? Ca o sa te vad ranita si o sa-mi para rau pentru tine si o sa ne impacam?
-Dar nu...
-Pai, ia sa vezi, nu se va intampla! incheie el cu un ton aspru si rece.
Asta ma facu sa izbucnesc in plans, ceea ce e tipic mie, fiind ca sunt cea mai bleaga si sensibila zana din cate sunt pe pamant! El nici macar nu se uita la mine, ceea ce imi zdrobi inima ca pe un bibelou ieftin. Ofta, si vru sa se ridice sa plece, dar eu l-am prins de mana.
-Te rog.... nu....ple....ca! am spus eu printre suspine si sughituri.
Nu mai vedeam nimic din cauza lacrimilor care curgeau pe obraji ca un robinet deschis, si nici nu mai puteam vorbi din cauza sughiturilor si suspinelor. Am lasat capul in jos, m-am intins pe pat, asteptand sa plece, ca sa pot plange singura cateva ore bune. El nu pleca, ramasese in picioare si se uita la mine impietrit de parca vazuse vreun balaur sau asa ceva. Ori incepea sa-i para rau pentru ce a zis, ori radea de mine in sinea lui. S-a asezat inapoi pe pat, dar nu langa mine, ci s-a pus direct peste mine. Lacrimile au incetat sa mai curga, sughituri nu mai erau, toate simturile mele erau atente la ce vroia sa faca el. Se apropia incet de fata mea, uitandu-se fix in ochii mei. Eu nu am facut nicio miscare, ci l-am lasat sa se apropie, pana cand buzele noastre sau unit. Am cazut prada in mainile lui, care m-au intors si m-au pus deasupra lui, el fiind sub mine. Mainile lui imi mangaiau spatele si sarutul nu se mai termina. Aproape ca ramasesem fara aer, cand s-a oprit. Ne-am ridicat iar eu am ramas la pieptul lui, ganfaind usor si inchizand ochii. Apoi i-am luat fata in maini, astefel incat ochii lui sa se scufunde in ai mei.
-Imi mai dai o sansa? am spus eu.
-Desigur.... spuse el sarutandu-ma iar, si iar....
M-am trezit dimineata singura in pat, imi era foarte foame si din cauza asta eram slabita. Am resit sa cobor scarile si prima privire pe care am intalnit-o a fost privirea dragastoasa a lui Jasper, la care nu m-am putut abtine sa nu zambesc.
-Buna dimineata! imi spuse el ridicandu-se si sarutandu-ma de fata cu toti ceialalti care au facut niste fete ca de oameni speriati de groaza.
-S-a intamplat ceva aseara si ar trebui sa stim si noi? spuse Emmett aruncandu-ne o privire sireata.
-Nu...nu cred! am spus eu.
-Presupun ca ti-e foame. spuse Jasper luandu-si geaca.
-Da...
-Hai! imi facu semn sa-mi iau geaca si sa mergem in padure.
Ne plimbam in padure tinandu-ne de mana.
-Jasper, de ce m-ai sarutat aseara? Parca spuneai ca nu vrei sa ne impacam.
-Hmmm.....pai pur si simplu am simtit asta. Am simtit ca trebuie s-o fac. Ca si cand as fi avut nevoie de asta.
Am zambit.
-Ma placi? am spus eu.
-Nu.
M-am oprit. Poate ma lua la misto. Era de inteles ca da, dar vroiam sa continuam "jocul".
-Nu ma placi?
-Nu!
-Atunci de ce mai sarutat?
A ridicat din umeri. Ne-am oprit amandoi si m-am uitat in ochii lui.
-Serios acum, lasa joaca! Ma placi sau nu?
-Nu! Ce e asa greu de inteles! NU TE PLAC!
Asta ma lasa cu gura cascata. Nu-mi venea sa cred!
-Nu te plac....TE IUBESC! spuse el sarutandu-ma luung si pasional, ceea ce ma facu sa plang de fericire. El ma iubea!
-Si eu te iubesc! am spus cand sarutul s-a terminat.
Cand am ajuns acasa nu mi-a venit sa cred ce am vazut! Dar cum sa afle? Cand? De unde? Dumnezeule!!!
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Salut, salut, imi pare ataaat de rau ca nu am mai scris la asta, ciudat e ca acuma mi-a venit inspiratia! Ei, am mai compus si alte ovesti, si cu scoala asta, stiti voi cum e! Capitolul 9 a venit, sa vedem cate luni dureaza pana la 10! Glumesc, o sa incerc sa-l postez pe 10 cat mai repede! Pupici!
