Triunghiul Dragostei(cap. 8)

  Am ajuns acasa, l-am luat pe Jasper de mana si am urcat cu el sus in camera lui si i-am spus cat am putut de serioasa:
   -Trebuie sa vorbim despre ceva!
   -Asta nu e de bine.... spuse el intristandu-se. Si era adevarat, de obicei, cand cineva spune "Trebuie sa vorbim" niciodata nu se termina bine.
   -Vad ca tu incerci sa te aproprii din ce in ce mai mult de mine...si nu-mi convine asta. Nu pentru ca nu te plac, ci pentru ca... pur si simplu relatiile dintre o zana si un vampir nu merg. La un mom,ent dat sangele meu te va ademeni si iti vei dori...
   -Sa te gust? spuse el zambind trist.
   -Da... am spus eu incet.
   -Deci tu nu mai vrei sa fim impreuna pentru ca tu crezi ca eu sunt handicapat si nu ma pot abtine sa nu te musc? spuse el cu un ton amuzat. Deja ma facuse sa imi sap singura o groapa si sa ma arunc in ea.
   -Nuuuu! Doamne, Jasper nu cred asta! Numai ca toti ceilalti au facut precum am zis eu, deci...
   -Aaaa, am inteles, tu crezi ca sunt ca toti ceilalti... Bine, atunci facem cum zici tu, numai suntem impreuna, nici n-am sa ma mai ating de tine, daca tu ma cunosti atat de bine incat sa crezi ca sunt ca toti ceilalti. Pa! spuse el iesind din camera.
  Eu am inceput sa plang, pentru ca m-a durut ce a spus, plus ca nu asta credeam despre el. Deja imi lipseau imbratisarile lui protectoare si saruturile calde... De ce? De ce oare am fost atat de proasta si am crezut ca e ca toti ceilalti?
  Dupa jumatate de ora de plans am iesit din camera, m-am dus la baie sa ma spal si apoi am coborat. Simteam nevoia de o plimbare in padure, ca sa ma mai linistesc. Aerul era curat, dar deja se intunecase umpic afara, deci nu vedeam mai nimic. Abia cand am ajuns in mijlocul padurii mi-am amintit de Victoria.
  Doamne, ce proasta sunt! M-am oprit si am analizat spatiul din jurul meu. Era cineva acolo care ma privea. Stiam ca era ea. Vroiam sa ma joc. Si-asa totul intre mine si Jasper s-a sfarsit, deci urmatoarea optiune e moartea, ce altceva? Am facut cativa pasi mici inapoi, prefacandu-ma ca sunt speriata, apoi cand am vrut sa ma intorc si sa ma fac ca fug, o mana rece m-a prins de brat si m-a azvarlit ca pe o pietricica si m-am izbit de trunchiul unui copac. Sangele a inceput sa curga de pe frunte, insa nu m-am miscat, vroiam sa vad ce face.
   -Mai, mai, mai, pe cine avem noi aici? O delicioasa zana, cumva? incepu ea cu coltii scosi si cu un ranjet diabolic pe fata.
   -Chiar eu... am spus fortat, nu mai puteam vorbi din cauza izbiturii.
  A venit rapid langa mine si mi-a mirosit sangele ce se prelingea pe fata mea. Eu am inchia ochii, asteptand din clipa-n clipa sa-mi vad sfarsitul, dar dintr-o data un curent mic a trecut prin fata mea si cand am dechis ochii Victori era infipta intr-un copac, se pare ca cineva o aruncase asa cum a facut ea cu mine. Cand m-am uitat mai bine, in fata mea aparu Jasper, care m-a luat in brate si m-a dus acasa, iar in spatele lui erau Emmett, Edward si Rosalie, care se luptau cu Victoria.
   -Imi pare rau... i-am spus eu in soapta inainte sa lesin.
  M-am trezit pe canapeaua din living, iar Esme imi stergea sangele de pe frunte. Eu m-am ridicat incet, si am inceput sa-l caut pe Jasper cu privirea.
   -Unde e Jasper...am spus eu ametita.
   -Coboara acum. spuse Emmett.
  A aparut si Jasper, dar nu am avut curaj sa-l privesc in ochi. Imi era prea rusine, dupa ce m-a salvat. Oarecum il puteam simti putin si mi-am dat seama ca vroia sa ne impacam. Ce dulce!
  M-a dus in brate pana in camera lui, m-a intins pe pat si m-a intrebat:
    -Vrei ceva?
    -Ar fi ceva....
    -Ce?
    -Sa ne impacam. am spus eu privind in jos.
    -Nu stiu daca iti pot indeplini dorinta.

Triunghiul Dragostei(cap. 7)

  Nu puteam avea incredere in el. Si acum ca i-am zis probabil va spune la toata lumea. Perfect! Mersi mama!Nu am dormit decat 2-3 ore noaptea trecuta, din cauza ca eram ingrijorata despre ce se va intampla de acum in colo.
  M-am trezit la 9, m-am schimbat, m-am spalat, fata mea era uscata de la atata plans, m-am aranjat si am coborat jos. Aveam nevoie de ceva de baut, stiti la ce ma refer. Vroiam sa ma duc la "vanat", asa ca l-am anuntat pe Charisle. Chiar daca nu aveam incredere in el, trebuia sa stie unde merg, ca sa nu creada ca fug de acasa.
   -Charisle, eu ma duc sa mananc. am zis eu pregatindu-ma sa ies pe usa, dar el m-am oprit zicandu-mi.
   -Avem niste sange in frigider.
  Mi-a dat o sticla pe care o incalzise la cuptorul cu microunde, si am baut-o pe toata. Apoi am urcat sus sa o trezesc pe Eliz, si tocmai atunci cobora Jasper, care m-a tras de mana, zicandu-mi la ureche:
   -Stii ca poti avea incredere in mine. Nu am spus nimanui. Si nici nu o voi face. Apreciez ca mi-ai spus.
   -Nu aprecia. Eu nu ti-am spus cu pretextul ca am incredere in tine, ci ti-am spus ca sa te testez. Insa tot nu te cred... nu pot, pur si simplu. Vampirii aia doi m-au chinuit secole, facandu-mi inima de piatra, si facandu-ma sa ma port urat chiar si cu cei care imi intind o mana de ajutor. i-am spus eu cu duritate si asprime, dar nu am vrut sa sune asa, mai ales ca mi-a spus ca pot avea incredere in el.
  Trecand peste asta, m-am dus si am trezit-o pe Eliz, care spre deosebire de mine, s-a trezit fericita. Eu nu puteam fi fericita cu niciun chip, caci cineva de sus nu ma lasa deloc.
  Eliz s-a imbracat si a plecat, lasandu-ma singura in camera. Eu m-am intins pe pat, am inchis ochii, profitand de momentul de relaxare. Imediat mi-a venit in gand, sarutul de seara trecuta, Doamne, ala da sarut! Mi-am dus mana la gura, mangaindu-mi buzele, si imediat am inceput sa zambesc, caci sentimentul care l-am simtit in timpul sarutului era de neuitat. Trezindu-ma din starea de placere, as putea-o numi, am aprins televizorul, uitadu-ma pe un canal de stiri. Arata ca un om a fost ucis de un vampir, si arata si o imagine cu el. Era o tipa roscata aprins, pe nume Victoria, care cica a facut mai multe victime aici in Forks si nu a fost prinsa pana acum.
  Am inchis imediat televizorul, deja speriata la culme. Daca ea a facut atatea victime aici, inseamna ca-i va fi atat de usor sa ne detecteze si sa faca suc din mine si Eliz.
  Am coborat si le-am spus tuturor cu un glas subtire de parca am vazut o fantoma:
   -Voi o stiti pe Victoria?
   -Da, este dusmanul nostru si avem fiecare teritoriul lui ca sa nu ne luam la bataie. zise Emmett excentric.
   -Amm...eu...trebuie sa vorbesc cu Eliz umpic...
  Am urcat cu Eliz si i-am spus tot la fel de speriaa si ingrijorata:
   -Uite ce e, cu Victoria asta prin prejma trebuie sa fim cu ochii in patru, pentru imediat ce ne va simti mirosul si va vrea sa ne omoare.
    -Bine, dar nu putem sa cerem ajutorul celorlalti? spuse ea intrebatoare si speriata la fel ca mine.
    -Nuuuu! Ai innebunit, deja stie Jasper ca suntem zane, mai trebuie sa afle si restul si vom ajunge in 2 zile pranzul lor!
    -Stai, Jasper stie? Cum ai putut?
    -Mama mi-a spus... stii tu... prin telepatie.
    -Si? A spus cuiva?
    -Nu... si mi-a zis ca nici n-o va face... am zis eu zambind.
  Dupa discutie am coborat, ne-am luat ghiozdanele si am plecat. In masina eu stateam langa Jasper, si mainile nostre erau una langa celalta, asa ca eu am incercat sa iau de mana. El nu m-a refuzat, ci a inceput sa zambeasca iarasi cu mandria lui enervanta.
   -Poti sa nu mai ai fata aia mandra mereu? Ma enervezi.... am spus eu deloc amuzata.
   -Serios? Bine de stiut...  spuse el, apropiindu-se de mine si sarutandu-ma pasional... lui chiar nu-i pasa ca in fata erau Emmett si Rosalie? Vad ca nu din moment ce ma saruta indelung... pffff, ce sarut! Cand s-a terminat eu am rosit toata, si mi-am acoperit fata cu mainile.
  Dupa ore, am plecat la masina tinandu-ne de mana, dar eu aveam sa-i spun ceva acasa, ceva ce nu-i va conveni. Trebuia sa-i spun ca relatia dintre noi nu va merge, deja stie ca sunt zana, ne sarutam in fiecare zi, deja e prea mult! Intr-o luna, doua, va vrea sa facem si alte lucruri... care implica si muscatul. Intr-o relatie, persoanele isi dau sangele unul altuia pentru a se simti cand sunt in pericol si pentru a-si citi gandurile. Eu nu vreau sa ii dau sangele, pentru ca fiecare persoana care mi-a gustat odata sangele a vrut mai mult, tot mai mult, pana cand avea sa ma omoare. Mi-e teama ca Jasper, chiar daca se va impotrivi, tentatia sangelui il va ademeni si intr-o zi nu se va mai putea stapani si va face.... ei bine, un gest necugetat.

&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Ei ce ziceti de acest capitol? Va place? Se pare ca relatia dintre Jasper si Alice continua si progreseaza tot mai mult. Acest fic are caracter emotional, dramatic si umpic amuzant, insa in unele veti gasi si niste scene mai... pasionale. Asa este povestea. In fiecare capitol veti gasi o intamplare dramatica, trista, vesela sau amuzanta, in care participa personajele pe care le cunoasteti deja, plus unele noi, care vor aparea in viitoarele capitole. Comentati si spune-ti daca aveti vreo propunere in legatura cu ce se va intampla mai departe. Va pup!

Triunghiul Dragostei(cap. 6)

  Nu puteam avea o relatie cu Jasper, si de asemenea nu puteam avea incredere in ei. Eu sunt o zana, iar vampirii sunt vulnerabil la sagele zanelor. Nu se pot abtine. Stiu asta, pentru ca si vampirii aia doi ne-au rapit pe mine si Eliz ca sa se hraneasca din noi. Odata ce gusti o picatura vrei mai mult, tot mai mult, pana cand...zana moare.
  Ne-am intors acasa pe la ora 12, am mers in padure sa ne hranim, dupa aceea eu m-am inchis imediat in camera. Nu stiam ce se va alege de mine si Eliz de acum incolo. Ce vor face cand vor afla ca suntem zane? Daca isi vor dori sa ne guste? Nu am avut timp de intrebari, caci a venit Emmett sa-mi spuna ca avem sedinta de familie. Voi faceti sedinte de familie?
  Ma rog, am coborat si toata lumea era adunata in living. Charisle a inceput sa vorbeasca, si mi-am dat seama ca mi se adresa in special mie:
   -Stiu ca este greu pentru cei care abia ati fost inclusi in familia noastra. Dar daca veti socializa, va spun ca va veti acomoda repede si veti putea avea incredere in noi.
   -Serios? am spus eu cu raceala.
   -Uite ce e, daca tu nu ai incredere in ei, de ce ai mai acceptat adoptia? incepu Jasper deja enervat.
   -Eu am incredere in ei, surioara. Cum ar putea niste oameni care ne-au oferit adapost sa ne faca rau? spuse Eliz intristata.
   -Haideti sa va lamuresc eu. Voi nu ati inteles absotul nimic din comportamentul meu. Voi poate credeti ca am fite, ca sunt o copila, dar stiu exact ce fac. Hai sa va zis pe romaneste: EU NU AM INCREDERE IN VOI! Eu nu sunt proasta si nici credula, deja stiu cum sunteti. Poate ca vreti sa-mi fiti ca o familie, poate ca nu. Oricum, eu nu mai am incredere in nimeni de pe fata Pamantului. Eu nu ma mai las inmuiata de dulcegariile voastre. Cine stie, poate ca am incredere in voi, sunt fericita, totul e ca in Paradis, si apoi ma omorati in somn. Haieti sa va spun ceva: eu sunt cu garda sus, si Jasper, am acceptat adoptia doar pentru Eliz. Ca sa aiba ea unde sa stea, sa doarma si sa invete. N-are rost sa ma duc in jos si sa o trag si pe ea cu mine. Sper ca v-am raspuns la toate intrebarile care le aveati in minte.
  Spunand toate astea, am plecat de acolo, plangand pentru ca nu au inteles ca vreau sa-mi demonstreze ca pot avea incredere in ei. M-am trasformat in zana, in camera mea, si am inceput sa plang. Cand sunt zana, plang cu lacrimi de sange, deci fata mea era alba imaculat cu picaturi rosii curgand pe obraji.Usa era incuiata, deci nu avea cine sa ma vada, si daca btea cineva la usa, ma puteam transforma la loc. Trecusera doar 5 zile de cand stau in casa asta blestemata, si deja simt ca nu mai pot indura. Toata viata mea am plans, si credeam ca aici voi gasi alinare, dar de unde. Poate ca viziunea mea de la inceput nu a fost atat de corecta.
  Veni si seara, eu m-am schimbat in pijama, care era defapt o rochie alba, scurta deasupra genunchilor, si peste rochie aveam un fel bluza mai lunga, alba. Am iesit din camera in picioarele goale, ca sa ma duc la baie.   La parter erau Jasper, Rosalie, Emmett, Edward si Eliz care radeau. Chestia asta chiar m-a afectat. Ei se distrau acolo, iar eu sufeream singura aici. Ma rog, am mers la baie, si cand m-am intors, Jasper era la etaj, probabil ma astepta sa-mi spuna iar ceva, ca intodeuna. Cred ca a devenit un obicei de-al lui. Dar nu mi-a spus nimic, practic m-a ignorat, toti au facut asa. Fiecare s-a dus in camera lui, trcand pe langa mine de parca eu nici nu existam.
  Distrusa complet si cu moralul la pamant, asa ca am mers in balcon. Ei aveau un fel de balcon tot la etaj, unde erau ghiveci cu flori, si o sa masa cu 2 scaune de culoare maro. M-am asezat pe unul dintre ele, si am inceput sa ma uit la padurea din fata casei, care in noapte era foarte infricosatoare. Plangeam din nou. Jur ca daca as fi numarat de cate ori am plans de cand m-am mutat aici, cred ca ar fi de 10 ori, minim. Nu gaseam alinare nici macar in Eliz, care acum era de partea lor. In lumina lunii straluceam exact ca o zana. Albul de pe pielea mea lumina tot mai tare, pana am ajuns la fel de alba si luminoasa ca luna. Lacrimile straluceau si ele si curgeau in continuu. Nu aveam somn. Cu razele lunii ma simteam cat de cat mai bine. Ma gandeam la mama, care acum ma priveste din ceruri.
  Orice zana care moare devine o stea ce rasare pe cer. Atunci cand cade, vine pe pamant sa-si viziteze oamenii la care tine cel mai mult. Ele nu vin decat odata pe an, apoi se intorc din nou in cer si ne vegheaza. Eu nu am mai vazut-o pe mama de cand a murit. Stiam cand vine pe pamant, si as vrea ca anul acesta sa o vad din nou. Astazi suntem in 15 octombrie, in mijlocul toamnei. Ea trebuie sa vina pe 30, luna aceasta. Abia astept sa o vad din nou  si sa o imbratisez. Numai in ea pot gasi alinare.
  Desigur, linistea mi-a fost perturbata de Jasper, care a venit sa vada ce fac. Ups, eu inca straluceam in razele lunii, si lacrimile siroiau in continuare pe obraji. El nu s-a aratat  mirat de ce a vazut, ci doar atat mi-a zis,cu blandete, in ciuda a tot ce i-am spus astazi:
   -Esti frumoasa!
  Eu nu am zis nimic. Nu am putut, glasul imi pierise de la atata plans. Mi-am sters lacrimile, am incercat sa ma linistesc dar, nu puteam la opresc lacrimile care curgeau ca un robinet deschis. Jasper a observat asta, asa ca si-a tras celalat scaun langa mine, mi-a luat chipul cu doua degete si m-a sarutat. Am simtit... pentru prima oara, aveam emotii. Cat timp am fost tinuta ostatica eram ca un robot. Nu stiam cum e sa razi, sa zambesti, sa fii fericit. Dar acum stiam. Si-mi placea asa mult sentimentul. Plansul a incetat, si cand buzele nostre s-au dezlipit, eu am inceput sa... zambesc. Pentru prima oara, dupa atatia ani, zambeam de fericire. Eram asa fericita, dar aveam o nelamurire.
   -De ce m-ai sarutat? Dupa tot ce am spus... nu am mai spus nimic pentru ca Jasper mi-a acoperit gura.
   -Shhhh! Nu e nevoie sa spui nimic, absolut nimic. Eu stiu ca vrei sa-ti demonstrez ca poti avea incredere in mine. Defapt vrei asta de la noi toti, dar ei nu si-au dat seama.
   -Dar... nu pot sa cred ca tu chiar crezi ca putem avea o legatura! am spus eu revoltata. Nu puteam permite sa ma duca cu zaharelul, ca apoi sa se foloseasca de mine.
   -Alice, eu te plac. a spus el simplu.
  La faza asta am ramas cu gura cascata, nevenindu-mi sa cred ce a putut sa spuna! De data asta a actionat si mintea mea care mi-a spus:
 "Spune-i ce esti, Alice. Nu mai asa te vei convinge daca poti avea sau nu incredere in el."
  Nu era mintea mea, ci un mesaj de la mama. Bine, daca ea spune asa, hai sa o facem. Am tras aer in piept, am numarat pana la zece si i-am spus:
   -Jasper, trebuie sa-ti spun ceva. Eu nu sunt doar vampir. Sunt si o... zana. Sunt o zana-vampir. Nu am avut incredere in voi pentru ca vampirii sunt vulnerabili la sangele de zana. O picatura ajunge ca sa-si doreasca din ce in ce mai mult. Eu, de la 16 ani am fost rapita impreuna cu Eliz de doi vampiri care ne-au omorat mama, care era si ea zana, pe noi ne bateau, ne violau si ne-au trasformat impotriva vointei noastre in cel mai dureros si cumplit mod posibil. Acum am evadat, am venit aici, si am avut o viziune cu tine si cu familia Cullen, in care tu spuneai ca-mi poti oferi tot ce nu am simtit sau vazut vreodata. De asemenea zanele sunt o specie pe cale de disparitie, de aceea ne protejam la maxim. Eu nu am putut sti ce veti face daca va spun ca sunt zana. Imi era frica sa nu ma omorati pe mine sau pe Eliz, fie intentionat sau din cauza atractiei sangelui nostru. Maine le voi spune si celorlalti ce suntem eu si Eliz si voi vedea cum reactioneaza.
   Jasper m-a ascultat si din nou nu a parut surprins de ce am spus, de parca i-as fi spus ca am gasit un ban pe jos. Insa 2 minute a tacut, si parea ca analizeaza tot ce i-am spus, insa fara sa spuna nimic, a plecat. Eram singura. Nu pot avea incredere in el. Cred ca va ajunge sa ma iubeasca, dar defapt sa nu ma iubeasca pe mine, ci sangele meu de zana.

Triunghiul Dragostei(cap. 5)

  Eu sunt altceva. Am ceva cu totul diferit de toti ceilalti vampiri. Sunt o zana. Mai exact o zana-vampir. Si Eliz este la fel. Noi am fost zane de cand ne-am nascut, pentru ca mama nostra era si ea zana, iar tatal nostru era om. Tatalui nu ii era frica de noi, stia ca suntem zane bune si ca nu facem rau. De cand am aflat ca sunt zana, adica pe la 9-10 ani, mama m-a incurajat si m-a facut sa fiu fericita asa cum sunt. Si pe Eliz la fel. Dar la 3 luni dupa ce am implinit 16 ani, eu si Eliz am fost rapite de doi vampiri, care ne-au omorat mama, tata a facut accident de masina, si pe noi ne-a dus in New York, acolo unde ne-au tinut ostatice pentru placerile lor obscene -stiti la ce ma refer- cam 5-6 ani. Se facusera doi ani de la rapirea noastra si au hotarat sa ne transforme. Aceea a fost cea mai teribila durere pe care am simtit-o vreodata. Eram batute, puse la munca si violate in fiecare zi si in fiecare noapte. Timp de un an eu si Eliz am hotarat sa evadam. Ne plimbam prin gradinile casei cautand cai de evadare.
  Plimbadu-ma prin padure si amintindu-mi de anii de durere si suferinta, am inceput sa plang. M-am oprit la un copac si m-am asezat langa el si, cu mainile imbratisand genunchii m-am descarcat. Cred ca am stat vreo 5 minute si am plans, dar apoi a venit Jasper, care nu era mirat ca plang, stia sigur ca imi aminteam de trecut. Nu a spus nimic 2 minute, ci s-a asezat in fata mea si m-a intrebat calm:
   -Vrei sa te las singura?
  Nu am zis nimic prima oara, apoi am tras aer in piept si i-am spus incet:
   -Nu...Vreau...sa stai....cu mine! nu-mi vine sa cred ce am zis!
  Si el s-a uitat mirat la mine, dar fara sa ezite mi-a spus la fel de calm si linistitor:
   -Cred ca e timpul....sa.... s-a oprit, stai e timpul sa faci ce?
  Am inceput sa ma uit la el mirata, pentru nu stiam ce vroia sa faca, sau mai exact ce era timpul sa faca? M-a luat de maini, m-a ridicat in picioare, m-a lipit de copac, si ne-am impreunat mainile. El s-a apropiat considerabil de mult de mine, practic aveam corpurile lipite, el ma privea in ochi foarte calm, si in continuare, la fel de calm, se apropia de fata mea. Inima mea mai avea umpic si iesea din piept. Ii simteam respiratia pe gatul meu. S-a apropiat si ma saruta in continuu pe gat, ajungand la obraz. Eu deja mai aveam umpic si lesinam. Dupa ce a implantat inca un sarut pe obraz a vrut sa treaca la buze, dar eu am intors umpic capul, in semn de ezitare.
  Doamne, de ce oi fi facut asta? El s-a departat umpic, dezamagit deja, credea ca eu nu vreau. S-a uitat in ochii mei si l-am privit cu blandete, si a inteles ca vreau. S-a apropiat din nou, si cu respiratia lui calda si m-a sarutat. Eu am inchis ochii si....mmmm...Doamne, ce bine saruta! Visam, practic nici nu am simtit vreodata atata emotie si dragoste. Buzele noastre au stat lipite muult timp, dar nici unul nu vroia sa se termine. Pana la urma buzele noastre s-au despartit, si eu nu l-am mai putut privi in ochi. Pur si simplu nu-mi puteam reveni, asa ca am plecat de acolo.
  Am ajuns la corturi, de acum se intuneca. Emmett si Edward faceau focul, Rosalie era in cort si  Charisle si Esme probabil se plimbau prin padure. Eu m-am dus langa focul care crestea vazand cu ochii, si Eliz cand m-a vazut ca plangeam, a venit langa mine si m-a intrebat:
   -Ce ai? Cumva ti-a facut Jasper ceva?
   -Nu,nu, Jasper nu mi-a facut nimic, doar ca imi amintesc de trecut... de toate clipele dureroase. Jasper m-a sarutat -la faza asta Eliz a ramas cu ochii cat cepele- si mi-a placut, sincer, dar am plecat de acolo si sper sa nu fi crezut ca nu mi-a placut.... Pur si simplu nu-mi pot deschide inima. Datorita acelor doi nenorociti de vampiri, inima mea este acum o piatra inchisa intr-o cusca de fier.
  Eliz s-a uitat in spatele meu tot timpul cat am vorbit si mi-am dat seama ca acolo era Jasper care a auzit tot ce am spus. M-am ridicat, m-am intors spre el, si cand m-am uitat la fata lui,  statea cu mainile incrucisate si se uita la mine multumit si mandru de ce a auzit. Eu i-am zis enervata:
   -Haaaa, sa nu crezi ca daca am zis ca mi-a placut cum m-ai sarutat, acuma o sa-ti cad la picioare! Nici gand! Si nu mai fi asa mandru, ca nu am sa mor acuma dupa saruturile tale! i-am zis eu sarcastic, schimbadu-i fata aia de Stefan cel Mare.
   -Dar eu nu sunt mandru ce de ai zis, ci sunt fericit, iub.....
   -Iubito? Nu cred ca voi ajunge prea curand la stadiul asta! na ca ti-am inchis gura!
  Practic a murit de rusine, a plecat capul, s-a intors cu spatele la mine. Eliz plecase deja in cort, la fel si Edward, mai era doar Emmett care avea grija de foc si mai scapa cate un chicot. Inima mea era ea de piatra, dar era mare. M-am apropiat incet de el, deja simtindu-ma rau ca i-am spus lucrurile alea. I-am ridicat chipul cu mainile, si i-am spus trist:
   -Imi pare rau.
  El nu era trist pentru ca i-am spus chestiile alea, ci pentru ca isi amintea de trecut, orice trecut o fi avand el. Se vedea pe chipul lui ca avea remuscari. Inchizand ochii, s-a chircit de durere. Mie imi era deja mila de el si plangand, l-am sarutat. Chiar atunci au venit Charisle si Esme si au iesit si Rosalie, Edward si Eliz din corturi. Perfect, toata lumea se holba la noi, dar mie nu-mi pasa pentru ca sarutul a fost atat de intens. Dupa ce ne-am departat unul de celalalt,  am aruncat o privire la toti ceilalti care si-au vazut imediat de treburile lor. Charisle veni la mine si mi-a spus:
   -Va trebui sa dormi in cort cu Eliz, caci nu avem inca un cort in plus. Daca nu  cumva vrei sa dormi cu Jasper... spuse el zambind cu subinteles la noi. Dar eu m-am repezit:
   -Nu, nu , voi dormi cu Eliz. Mersi. i-am spus zambind.
  Dupa ce fiecare s-a dus in cortul lui, eu am mai stat umpic afara, langa foc,  analizand tot ce s-a intamplat astazi. De acum incolo Jasper va crede ca putem avea o relatie, dar nu este asa. Eu nu pot avea incredere in ei. Si nici ei nu inteleg asta. Eu vreau sa-mi demonstreze ca vor sa-mi fie ca o familie. Vreau sa ma faca sa am incredere din nou.

&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
  Sal. Emotionant capitol,nu? Tensiunea creste, suspansul e mare, insa ceea ce se va petrece intre Jasper si Alice va trebui voi sa aflati citind si asteptand capitolele ce vor veni. Vreau sa va anunt ca prin noiembrie-decembrie, ori chiar in inanuarie voi face un nou blog care se va intitula Forever April. In el voi compune tot o poveste pe capitole. Sper ca v-a placut acest capitol, ne vedem la urmatorul!

Triunghiul Dragostei(cap. 4)

  Dupa ore, m-am dus la casa lor, mi-am amintit ca-mi uitasem acolo lantisorul primit in dar de la mama acum cativa ani inainte sa... moara. Eliz a ramas in masina, iar eu m-am dus si cand am vrut sa bat la usa, Jasper a deschis si m-a intrebat cu raceala:
   -Ce vrei?
  M-a durut atat de tare felul in care a spus-o, incat am tacut cateva secunde ca sa nu ma apuce plansul, si apoi amm incercat sa-i zic la fel de rece:
   -Mi-am uitat ceva aici. As vrea sa intru si apoi plec. i-am zis eu cu o duritate mai mare decat a lui care se pare ca l-a deranjat.
   -Las-o sa intre! spuse calm Charisle din casa.
  Am urcat sus, si in camera unde am dormit eu o singura seara, pe noptiera de langa pat era lantisorul. L-am luat, si cand sa ies pe usa, a intrat Jasper si a blocat usa. Iar vrea ceva de mine. De ce mereu vrea ceva de la mine?
   -De ce nu ai incredere in mine? De ce nu ai incredere in ei? incepu el cu tristete. Vroia sa-i simt tristetea.
   -Pentru ca abia va cunosc si de unde sa stiu eu daca vreti sa-mi fiti o familie sau vreti sa... n-am mai continuat pentru ca ma gandeam la vampirii aia si aveam remuscari.
   -Stiu ca ai suferit, dar nu esti singura. Daca ai afla ce viata am dus eu, nu cred ca te-ai mai purta asa cu mine. mi-a spus el luandu-ma ne maini si uitandu-se in ochii mei. Doamne, ce ochi frumosi avea!
   -De ce nu mi-ai spus? l-am intrebat eu. Poate ca a suferit la fel ca mine, si eu nu stiu. Dar vreau sa-i aflu povestea.
   -Poate a sa-ti spun, dar atunci cand vei avea mai multa incredere in noi, si atunci cand imi vei spune si tu ce viata ai dus.
  Nu se putea abtine. Stiam asta. Vroia din tot sufletul sa ma sarute. Si eu vroiam si as fi facut-o, dar am asteptat sa vad ce face. S-a uitat in ochii mei, si s-a apropiat incet, Doamne, avea de gand s-o faca...dar nu a facut-o. M-a luat in brate, ce bine ma simteam in bratele lui, si mi-a spus calm:
   -Eu vreau sa fii cu mine. Sa imi spui ce viata ati dus tu si sora ta, si poate am sa-ti spun si eu, dar pana atunci vreau sa te gandesti daca vei accepta adoptia. Si in legatura cu sora ta-spusese in timp ce s-a despartit de pieptul meu- am vorbit cu Charisle si poate sta si ea aici, dar fara sa fie adoptata, iar tu va trebui sa ai grija de ea.
   -Chiar a zis Charisle asta? nu-mi venea sa cred, eram asa bucuroasa ca Eliz va sta cu mine.
 Am coborat amandoi jos, si eu i-am spus lui Charisle:
   -Voi accepta adoptia daca si Eliz va sta aici.
   -Bineinteles. Va sta aici si o vom hrani, va face parte din familie fara sa fie adoptata.
 Am semnat actele si am adus-o si pe Eliz in casa. I-am prezentat pe toti, apoi am dus-o sus sa vorbesc cu ea in particular:
    -Stii ca daca stam aici nu trebuie sa ai incredere deplina in ei. Vei sta mai mult cu mine, deci nu vei fi pusa in niciun fel de pericol. In cazul in care cineva iti face ceva, ma vei chema in gand, ok?
   -Bine.
 Am uitat sa spun ca eu am muscat-o pe Eliz, mai explicit ne-am dat una alteia sangele ca sa ne putem simti cand suntem in pericol si Eliz sa ma poata chema prin gand. Un fel de telepatie, mai pe scurt.
 Am coborat si Esme a venit tocmai atunci cu o idee buna, cred eu:
   -Charisle, hai sa organizam o excursie in padure in cinstea celor care ni s-au alaturat familiei noastre.
   -O idee foarte buna. spuse Charisle incantat.
   -Si noi suntem de acord. zise Emmett care zambise pentru prima oara de cand am venit eu.
   -Bine atunci, de maine seara ne pregatim, pentru ca sambata sa plecam si ne intoarcem duminica.
 Veni si ziua de vineri. Eu am dormit in camera cu paturi separate impreuna cu Eliz, iar Jasper a dormit singur in alta camera cu pat dublu. Nu am specificat pana acum ca toate camerele erau foarte frumos mobilate, aveau un pian in casa si o singura baie la etaj. La parter era living-ul, care continea o canapea alba din piele, un bar mic, dar ei nu mancau si nu beau deci era doar pentru decor. Aveau si o bucatarie mai mica, probabil mai aveau musafiri oameni, sau era pur si simplu asa, ca sa fie o casa normala.
 Nu am prea dormit bine, defapt de cand sunt in casa asta nu pot dormi noaptea.Am mers la scoala, totul a fost bine, seara am pregatit bagajele, eu m-am dus cu Eliz in micul nostru apartament sa-mi iau putinele bagaje care le aveam, am facut amandoua un dus relaxant si in noaptea aceea chiar am dormit bine.
 Sambata dimineata am lecat pe la ora 9, si am ajuns intr-o padure frumoasa, deasa, ce stralucea in razele calde ale soarelui. Eu m-am asezat langa un copac in timp ce ceilalti despachetau si montau corturile. As fi vrut si eu sa-i ajut, dar nu am montat niciodata un cort deci eram inutila. O raza de soare a cazut pe mine, eu incepand sa stralucesc la fel ca soarele. Toata lumea s-a uitat la mine, si nu pentru ca straluceam, caci si eu straluceau la soare, ci se uitau asa mirati pentru ca eram frumoasa. O frumusete ce n-au mai vazut-o, intr-adevar eram foarte frumoasa in lumina soarelui. Vazand ca se tot holbau, m-am mutat de acolo si am inceput sa ma plimb, dar nu prea departe de ceilalti ca sa nu ma pierd. Eram asa stralucitoare si frumoasa in razele soarelui, pentru ca nu eram ca toti ceilalti vampiri. Eu sunt foarte diferita de ei.

&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Am lasat ce e mai interesant in urmatorul capitol. Daca veti lasa comentarii poate ca cap. 5 va veni mai repede decat acesta. V-am spus ca acest capitol va fi mai special. Ce parere aveti de momentul dintre Jasper si Alice? Stati sa vedeti ce le planuiesc in urmatoarele capitole, si cand relatia lor va fi foarte stabila, cineva va aparea si le va distruge relatia... si veti afla si cine pe la cap 10-11. Succes cu cititu su o sa ma supar daca nu lasati comentarii.

Triunghiul Dragostei(cap. 3)

  -De ce plangi, surioara?imi spuse ea ingrijorata.
  -Daca ai sti ce s-a intamplat....
 Asa am inceput sa-i spun totul, despre Jasper, despre acea familie, si i-am spus si despre adoptie, la faza asta a ramas cu gura cascata.
  -Pai, si noi nu vom mai sta impreuna? intreba ea cu lacrimi in ochi.
  -Eliz, nu am acceptat adoptia, trebuia sa semnez eu ca sa ma adopte si nu am vrut.
  -Dar asta era sansa ta sa ai o familie. De ce ai refuzat? Din cauza mea?
  -Nu e din cauza ta, Eliz, ci din cuza ca nu putem sta separate cat timp vampirii aia sunt in viata. Hai mai bine sa ne culcam si vom vedea maine ce facem.
  N-am dormit deloc toata noaptea gandindu-ma ca i-am facut rau lui Esme, l-am parasit pe Jasper si am facut-o si pe Eliz sa planga. Pur si simplu sunt de nerecunoscut. Niciodata nu am facut atata rau. Niciodata.
  Ne-am dus la scoala si acolo i-am vazut pe ei. Rosalie, Emmett, Edward si Jasper care era acum unul dintre ei. Probabil el a acceptat adoptia. Ca el nu are o sora care a suferit la fel de mult ca el si nu o poate lasa singura. Cat ma gandeam la asta, stateam cu spatele la ei, aproape ca plangeam, dar cineva m-am luat in brate protector si mi-a soptit la ureche:
  -Nu am acceptat adoptia. Nu am s-o accept decat daca accepti si tu.
  Stiam ca e Jasper. Dar felul cum mi-a vorbit, si ma strangea in brate atat de protector si usor...simteam ca zbor cu el printre nori. Dar soneria m-a trezit rapid din starea de ameteala si am fagit ca o racheta spre scoala. Eliz era in spatele meu, stia de ce fug asa. Pur si simplu nu sunt sigura daca Jasper e de incredere. In momentul asta nu mai am in nimeni incredere. Doar in Eliz, caci e soara mea si vom fi mereu nedespartite.
  Prima ora am avut chimia. Urma sa ma duc la engleza, dar Jasper mi-a taiat calea.Off, ce enervant e omul asta! M-am uitat la ceas, mai aveam 5 minute. Puteam sa ascult ce avea de zis. El m-a luat de mana, m-am dus intr-un colt al culoarului si vroia sa-mi zica ceva, dar eu m-am uitat in viitor si stiam deja ce urma sa zica, asa ca i-am luat-o inainte:
   -Nu am sa accept acea adoptie doar pentru ca vrei tu.Tu nu stii cat am suferit eu. Acum voi vreti sa ma convingeti sa renunt la sora mea ca sa ma dau pe mana unor straini ca voi, crezand ca o sa-mi oferiti numai fericire. Ghiciti ce? Eu nu am incredere in voi. Nu vreau. Pur si simplu tu nu stii cum e sa suferi atat si apoi sa nu mai poti avea incredere in nimeni, niciodata.
  Aproape ca plangeam, dar se sunase asa ca am plecat la engleza. Grozav, acum am ranit pe toata lumea care mi-a intins o mana de ajutor si vroia sa-mi ofere protectie si fericire. Dar tot nu inteleg de ce Jasper nu a acceptat adoptia. A spus doar daca o voi accepta si eu. Dar de ce?

&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Dragii mei, ia-ta si cap 3, emotionant,nu? Eu treb sa plec la scoala, daca aveam mai mult timp, faceam cap mai lung, dar asta e. Lasa-ti comentarii. Viitorul capitol nu va veni asa repede. Vreau sa ma gandesc sa-l fac mai special pe 4. Ceau!

Triunghiul Dragostei(cap. 2)

Am ajuns. Aceea era casa. Exact ca in viziunea mea. O casa mare, luxoasa, cam rupta de lume, dar era si normal pentru o casa de vampiri. In fata ei era o padure. Cred ca acolo vanau animale sa se hraneasca, pentru ca nu se hraneau din oameni. Am coborat, m-am uitat peste tot, ne mai pasandu-mi unde era sau ce facea Jasper, dar el era exact in spatele meu. Deodata m-a prins de mijloc si a sarit cu mine in padure:
   -Ce faci??? am tipat eu de-a dreptul speriata si furioasa.
   -Stai calma! mi-a raspuns el cu vocea lui limpede ca apa.
Dar nu aveam incredere in el. Daca si el imi vroia raul? Daca viziunea mea nu era adevarata? Nu am avut timp de intrebari caci creierii mi-au fost zguduiti din nou, dar nu de Jasper, ci de altcineva. Cred ca era unul din casa aia. Credea ca suntem inamici. M-am trezit infipta intr-un copac cu o imensa durere de cap si cu un firisor de sange siroind pe fruntea mea. Dintr-o data m-am intrebat daca si Jasper se hraneste cu sange de animal, dar raspunsul mi-a venit imediat, cand l-am vazut pe Jasper mirosind in jur, ochii i s-au aprins ca focul, dar se stapanea, ceea ce am admirat enorm. Isi stapanea toti muschii sa nu sara la mine si sa ma bea ca pe un suc. Eu m-am prabusit pe pamantul acoperit de frunze, sprijita de copac si asteptand. Jasper se trezise din ameteala sangelui si se concentra si el. Data viitoare cand ei loveau, trebuia sa-mi folosesc si ultimul strop de energie sa ma apar. Vad ca Jasper n-avea nicio treaba cu mine, dar probabil statea departe pentru a nu face un gest pe care sa-l regrete. Offf, atat de gentelman! Ei s-au pregatit sa-l atace pe Jasper, dar eu am tipat:
   -Stati!!! Nu va vrem raul, va rog, nu suntem dusmani!!! am tipat eu ridicandu-ma in picioare, dar am uitat ca sunt lovita, si in urmatoarel 10 secunde am cazut ca moarta pe jos.
  M-am trezit intr-un sfarsit. Eram intinsa pe o canapea alba, nu mai sangeram, si primul pe care l-am vazut era Jasper. El chiar incepuse sa se ataseze de mine. Sau poate vrea sa afle mai multe despre mine.
   -Hmmm....Am zambit eu. Ce...unde sunt? Vai doamne, cat e ceasul, cat am dormit??? am sarit ca arsa din canapea, crezand ca am dormit vreo zi si ceva.
   -Este ora 2 dupa amiaza.Esti in casa noastra. imi raspunse un glas lin, si mi-am dat seama ca e Dr. Cullen.
   -Multumesc.i-am zambit cald, stiind sigur ca el mi-a tratat rana.
   -Ne pare tare rau ca te-am lovit, dar copii mei credeau ca sunteti inamici.
  Venira inca 3 vampiri, copiii adoptivi al lui Charisle Cullen, cel care i-a adoptat, iar sotia lui era Esme Cullen. Cei trei era Emmett, Rosalie si Edward. Exact ca in viziunea mea. Am inceput sa zambesc de fericire stiind ca am avut dreptate. Jasper stia de ce zambesc, caci i-am zis de partea asta a viziunii si zambise si el putin.
   -Eu sunt Alice. El este Jasper. Noi am venit aici pentru ca acum doua zile am avut o viziune cum ca ar trebui sa fiu impreuna cu Jasper-la faza asta lui Jasper i-au stralucit ochii ceea ce m-a emotionat-si impeuna sa iti fim copii adoptivi.
  Deja ma simteam jenata de ceea ce am spus, dar era cea mai simpla si concreta varianta. Cu fruntea aplecata imi priveam mainile plina de rusine, si aprope ca imi veneau lacrimile daca Charisle nu ar fi vorbit:
   -Am o singura intrebare...Aveti familie? Adica rude, parinti, vreun adult care are grija de voi? spuse el.
   -Nu. am raspuns eu si Jasper.
   -Atunci asa sa fie. spuse el zambind si uitandu-se la Esme care dadu aprobator din cap.
   -Cum adica asa sa fie? Ce,ne adoptati? Dar abia ne cunoasteti, cum se poate? am inceput sa pun eu o mie de intrebari, de-a dreptul uimita si speriata gandindu-ma ce voi face cu Eliz.
   -Pai din moment ce nu aveti familie si sunteti vampiri, vreau sa va primesc in famlia mea.ne spuse noua zambind.
   -Dar...  n-am apucat sa spun ce vroiam caci Jasper imi inchisese gura strangandu-ma de mana nu foarte tare.
  Am tacut. Am dormit in seara aceea acolo, dar gandul imi zbura la Eliz, ce va spune cand ma intorc si afla ca in loc sa-l caut pe Jasper, sunt adoptata direct de  familie de vampiri. Ea unde va sta? Cu cine? Nu cred ca mai poate primi inca un vampir. Deja le-am pus prea multe pe cap.
  In seara aceea n-am dormit deloc si cred ca varsasem si cateva lacrimi. Eu si Jasper am dormit in aceeasi camera cu paturi separate, dar nu m-a auzit deloc cand plangeam, au cred ca se facea ca nu ma aude. Dimineata m-am trezit, m-am spalat, si in sufragerie era Esme care mi-a zis ca vom merge in curand sa vanam si ca actele pentru adoptia mea si a lui Jasper sunt deja gata. Mai trebuia doar semnatura nostra.
   -Uite ce e, eu am o sora, care e tot vampir, si de doua zile ma astepta cu sufletul la gura, pentru ca ne iubim si ce va spune ea cand afla ca am fost adoptata, si ea nu? Si nu vreau sa o adoptati si pe ea, caci aveti prea multe pe cap, si nu stiu cata dragoste puteti oferi, caci noua ne va trebui multa, foarte multa caci toata viata noastra am suferit si nu cred ca va veti putea voi baga inm vietile nostre sa ne faceti sa uitam totul cu o imbratisare si un zambet. Nu, nu veti putea niciodata, poate noi nu avem familie, dar ne avem una pe cealalta si nu voi renunta la asta niciodata. Niciodata!am spus toate astea plangand si am spus toate acestea ca atata asprime incat si pe mine m-a durut.
  Esme a inceput sa planga, si deja imi parea rau pentru ea, dar nu puteam da inapoi, asa ca dupa ce mi-am dat seama ca Jasper a fost tot timpul in spatele meu ascultand ce ziceam, am fugit cu viteza cu care am fost inzestrata directy la masina unde multumesc Doamne, erau si cheile. Am pornit rapid masina plecand de acolo. In 15 minute am ajuns in apartamentul cu chirie unde stateam si am imbratisat-o pe Eliz plangand.

&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Iata si cap. 2, am avut timp sa scriu amandoua capitolele in aceeasi zi, chiar daca am avut scoala. Acum v-am lasat cam atat din acest capitol, pentru ca sa las ceea ce e mai interesant in cap. 3 care cred ca va veni maine ca acum e ora 7 si am teme de facut. Offf! Sper sa cititi si sa lasati comentarii. Spuneti-mi daca va place si daca vreti si urmatorul capitol!

Triunghiul Dragostei(cap. 1)

Sufeream atat de mult, am fost chinuita atatia ani de un om fara mila, care m-a transformat in vampir impotriva vointei mele. Eu si cu sora mea Eliz (Elisabeth), am fost torturate, abuzate si trasformate de alti doi vampiri care ne-au distrus vietile in doar doua clipe. De atunci noi nu mai stim ce este fericirea, iubirea, protectia, nu mai stiu cum e sa zambesti de fericire, nu mai stiu cum e sa te trezesti dimineata fara lacrimi in ochi. Eu am planuit cu Eliz timp de un an sa scapam din locul unde ne tineau prizoniere cei doi. In momentul evadarii, mi s-a luat o piatra de pe inima, m-am simtit libera, in sfarsit noi scapasem pe veci, sper de acei vampiri plini de ganduri negre. Am plecat din New York, acolo unde ne tineau ei, si ne-am mutat in Forks, defapt nu chiar mutat, am decis sa inchiriem un apartament mic, ca sa avem unde sta si dormi, si apoi ne-am inscris la liceu. Intr-o noapte am avut un vis: Se facea ca mergeam prin intuneric, o camera imensa si infinita plina de intuneric. Mergeam usor, cu pasi lini, si deodata o lumina puternica s-a aprins in fata mea, doborandu-ma. Din acea lumina iesi un baiat, pun pariu ca era vampir, era putin mai inalt ca mine, avea ochii caprui-aurii, parul blond si pana la umeri, m-a luat de mana si mi-a spus:
  "Vino, Alice, eu iti voi da ceea ce nu ai vazut sau simtit vreodata: iubire, fericire, blandete, protectie."
In mometul acela m-am trezit gafaind de parca as fi alergat un kilometru si mi-am dat seama ca nu a fost un vis, ci o viziune, o intamplare ce avea sa se intample. Asa ca am hotarat 2 zile mai tarziu a-l caut pe acel vampir.
  -Eliz, eu plec. Am sa ma intorc. Am avut o viziune, care, daca se adevereste ne-ar putea schimba vietile pentru totodeuna.
  -Bine, ai grija! Eu voi spera ca cei doi escroci nu ne vor da de urma!spuse ea inchizand usa.
Eram in masina, cu emotii ca vai de mine, si am ajuns undeva intr-o padure, acolo unde trebuia sa ne intalnim in viziunea mea, o singura problema: jumatate din padure era acoperita de apa! Pentru un vampir e jenant sa nu stii sa inoti, dar mie imi era frica de apa! Offf, sa o facem si pe asta! Am sarit intr-un copac, m-am tinut bine de crengi, apoi am sarit in altul, apoi mi-am dat seama ca sunt in mijlocul padurii, in timp ce investigam locul, crenga pe care stateam, s-a rupt, si era cat pe-aci sa ma inec dar m-am prins cu mainile de alta creanga si ea gata sa se rupa:
  -Asta e sfarsitul meu! Of de ce oare am venit aici? spuneam eu fara nicio speranta.
Cand s-a desprins crenga de tot cadeam, mi-am acoperit fata cu palmele, dar nu am mai simtit apa...Oare de ce? Inca respiram ceea ce era ciudat, asa ca mi-am luat incet mainile de pe fata, si m-am trezit intr-un copac...in bratele cuiva! Cine, ce , cum m-a salvat??? Intai am hotarat sa-i multumesc anonimului la care nu am avut curaj sa ma uit.
   -Multumesc mult! E cam jenant ca un vampir ca mine sa nu stie sa inoate! i-am zis incet.
   -Cuplacere, dar de unde stii tu ca si eu sunt vampir? glasul lui cristalin, ma inghetase.Era exact vocea celui din viziunea mea, dar nu...nu poate sa fie el.
M-am intors incet spre el, si m-am uitat drept in ochii lui, incremenind. El era, era cel care imi promisese in viziune ca-mi va oferi tot ce n-am vazut sau simtit vreodata. Am ramas de-a dreptul cu gura cascata, el uitandu-se la mine intr-un mod ciudat, dar bland.
  -Eu sunt Jasper, tu cine esti? incepu el atat de calm, ca-mi venea sa-l sarut pe loc.
  -Eu sunt Alice...am spus atat de incet incat daca era om nici nu m-ar fi auzit.
  -Incantat.Acum vrei sa-mi spui ce cauti aici si de ce te uiti asa ciudat la mine?
  -O sa-ti spun, dar hai sa iesim din padurea asta! am spus eu cu ceva mai mult curaj de data asta.
Am iesit de acolo, am intrat in masina mea, l-am lasat pe el sa conduca. Dar mai era un pas de indeplinit: gasirea familiei Cullen. Este o familie alcatuita din vampiri, cu un Dr. Cullen, cel care a adoptat trei pana acum, bineinteles eu ii stiam din viziune: Emmet si Rosalie care eram impreuna, si unul Edward. Stiam si unde sa-i gasim, dar vroiam sa-l cunosc pe cel din stanga mea mai bine. Deja ma gandeam cum o sa fie de acum incolo, daca acei vampiri care ne-au distrus vietile ne vor mai gasi si ce vor zice toti cand imi vor afla trecutul.
  -Esti trista. Simt asta. Eu pot simti si manipula sentimentele oamenilor. Ce te supara? imi zise el in continuare la fel de calm.
   -Sunt probleme personale. Dar noi defapt ne-am cunoscut datorita puterii mele: pot vedea in vitor.
   -Deci m-ai cautat?
   -Da...Poti spune si asa. Dar motivul pentru care te-am cautat nu ti-l pot zice acum.am spus eu hotarata
   -Bine.
Oau! Atat de interesat de mine, protector si intelegator! Deja m-a dat pe spate, si in sfarsit eu si Eliz vom cunoaste oameni care ne vor iubi, proteja si ne vor face sa zambim! Cel putin asta sper eu....

&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Dragii mei, acesta este un nou blog, in care voi povesti despre unele personaje din filmul Twilight, unele inventate, dar cu sigurata povestea nu este aceeasi. In Twilight personajele principale erau Edward si Bella. Ei, aici sunt Alice si Jasper. Plus 4 personaje inventate: Elizabeth,sora lui Alice,cei doi vampiri care le-au distrus vietile celor 2 fete, plus un personaj, Maria, care veti afla ce rol are in urmatoarele capitole.