Am ajuns. Aceea era casa. Exact ca in viziunea mea. O casa mare, luxoasa, cam rupta de lume, dar era si normal pentru o casa de vampiri. In fata ei era o padure. Cred ca acolo vanau animale sa se hraneasca, pentru ca nu se hraneau din oameni. Am coborat, m-am uitat peste tot, ne mai pasandu-mi unde era sau ce facea Jasper, dar el era exact in spatele meu. Deodata m-a prins de mijloc si a sarit cu mine in padure:
-Ce faci??? am tipat eu de-a dreptul speriata si furioasa.
-Stai calma! mi-a raspuns el cu vocea lui limpede ca apa.
Dar nu aveam incredere in el. Daca si el imi vroia raul? Daca viziunea mea nu era adevarata? Nu am avut timp de intrebari caci creierii mi-au fost zguduiti din nou, dar nu de Jasper, ci de altcineva. Cred ca era unul din casa aia. Credea ca suntem inamici. M-am trezit infipta intr-un copac cu o imensa durere de cap si cu un firisor de sange siroind pe fruntea mea. Dintr-o data m-am intrebat daca si Jasper se hraneste cu sange de animal, dar raspunsul mi-a venit imediat, cand l-am vazut pe Jasper mirosind in jur, ochii i s-au aprins ca focul, dar se stapanea, ceea ce am admirat enorm. Isi stapanea toti muschii sa nu sara la mine si sa ma bea ca pe un suc. Eu m-am prabusit pe pamantul acoperit de frunze, sprijita de copac si asteptand. Jasper se trezise din ameteala sangelui si se concentra si el. Data viitoare cand ei loveau, trebuia sa-mi folosesc si ultimul strop de energie sa ma apar. Vad ca Jasper n-avea nicio treaba cu mine, dar probabil statea departe pentru a nu face un gest pe care sa-l regrete. Offf, atat de gentelman! Ei s-au pregatit sa-l atace pe Jasper, dar eu am tipat:
-Stati!!! Nu va vrem raul, va rog, nu suntem dusmani!!! am tipat eu ridicandu-ma in picioare, dar am uitat ca sunt lovita, si in urmatoarel 10 secunde am cazut ca moarta pe jos.
M-am trezit intr-un sfarsit. Eram intinsa pe o canapea alba, nu mai sangeram, si primul pe care l-am vazut era Jasper. El chiar incepuse sa se ataseze de mine. Sau poate vrea sa afle mai multe despre mine.
-Hmmm....Am zambit eu. Ce...unde sunt? Vai doamne, cat e ceasul, cat am dormit??? am sarit ca arsa din canapea, crezand ca am dormit vreo zi si ceva.
-Este ora 2 dupa amiaza.Esti in casa noastra. imi raspunse un glas lin, si mi-am dat seama ca e Dr. Cullen.
-Multumesc.i-am zambit cald, stiind sigur ca el mi-a tratat rana.
-Ne pare tare rau ca te-am lovit, dar copii mei credeau ca sunteti inamici.
Venira inca 3 vampiri, copiii adoptivi al lui Charisle Cullen, cel care i-a adoptat, iar sotia lui era Esme Cullen. Cei trei era Emmett, Rosalie si Edward. Exact ca in viziunea mea. Am inceput sa zambesc de fericire stiind ca am avut dreptate. Jasper stia de ce zambesc, caci i-am zis de partea asta a viziunii si zambise si el putin.
-Eu sunt Alice. El este Jasper. Noi am venit aici pentru ca acum doua zile am avut o viziune cum ca ar trebui sa fiu impreuna cu Jasper-la faza asta lui Jasper i-au stralucit ochii ceea ce m-a emotionat-si impeuna sa iti fim copii adoptivi.
Deja ma simteam jenata de ceea ce am spus, dar era cea mai simpla si concreta varianta. Cu fruntea aplecata imi priveam mainile plina de rusine, si aprope ca imi veneau lacrimile daca Charisle nu ar fi vorbit:
-Am o singura intrebare...Aveti familie? Adica rude, parinti, vreun adult care are grija de voi? spuse el.
-Nu. am raspuns eu si Jasper.
-Atunci asa sa fie. spuse el zambind si uitandu-se la Esme care dadu aprobator din cap.
-Cum adica asa sa fie? Ce,ne adoptati? Dar abia ne cunoasteti, cum se poate? am inceput sa pun eu o mie de intrebari, de-a dreptul uimita si speriata gandindu-ma ce voi face cu Eliz.
-Pai din moment ce nu aveti familie si sunteti vampiri, vreau sa va primesc in famlia mea.ne spuse noua zambind.
-Dar... n-am apucat sa spun ce vroiam caci Jasper imi inchisese gura strangandu-ma de mana nu foarte tare.
Am tacut. Am dormit in seara aceea acolo, dar gandul imi zbura la Eliz, ce va spune cand ma intorc si afla ca in loc sa-l caut pe Jasper, sunt adoptata direct de familie de vampiri. Ea unde va sta? Cu cine? Nu cred ca mai poate primi inca un vampir. Deja le-am pus prea multe pe cap.
In seara aceea n-am dormit deloc si cred ca varsasem si cateva lacrimi. Eu si Jasper am dormit in aceeasi camera cu paturi separate, dar nu m-a auzit deloc cand plangeam, au cred ca se facea ca nu ma aude. Dimineata m-am trezit, m-am spalat, si in sufragerie era Esme care mi-a zis ca vom merge in curand sa vanam si ca actele pentru adoptia mea si a lui Jasper sunt deja gata. Mai trebuia doar semnatura nostra.
-Uite ce e, eu am o sora, care e tot vampir, si de doua zile ma astepta cu sufletul la gura, pentru ca ne iubim si ce va spune ea cand afla ca am fost adoptata, si ea nu? Si nu vreau sa o adoptati si pe ea, caci aveti prea multe pe cap, si nu stiu cata dragoste puteti oferi, caci noua ne va trebui multa, foarte multa caci toata viata noastra am suferit si nu cred ca va veti putea voi baga inm vietile nostre sa ne faceti sa uitam totul cu o imbratisare si un zambet. Nu, nu veti putea niciodata, poate noi nu avem familie, dar ne avem una pe cealalta si nu voi renunta la asta niciodata. Niciodata!am spus toate astea plangand si am spus toate acestea ca atata asprime incat si pe mine m-a durut.
Esme a inceput sa planga, si deja imi parea rau pentru ea, dar nu puteam da inapoi, asa ca dupa ce mi-am dat seama ca Jasper a fost tot timpul in spatele meu ascultand ce ziceam, am fugit cu viteza cu care am fost inzestrata directy la masina unde multumesc Doamne, erau si cheile. Am pornit rapid masina plecand de acolo. In 15 minute am ajuns in apartamentul cu chirie unde stateam si am imbratisat-o pe Eliz plangand.
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Iata si cap. 2, am avut timp sa scriu amandoua capitolele in aceeasi zi, chiar daca am avut scoala. Acum v-am lasat cam atat din acest capitol, pentru ca sa las ceea ce e mai interesant in cap. 3 care cred ca va veni maine ca acum e ora 7 si am teme de facut. Offf! Sper sa cititi si sa lasati comentarii. Spuneti-mi daca va place si daca vreti si urmatorul capitol!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu