-De ce plangi, surioara?imi spuse ea ingrijorata.
-Daca ai sti ce s-a intamplat....
Asa am inceput sa-i spun totul, despre Jasper, despre acea familie, si i-am spus si despre adoptie, la faza asta a ramas cu gura cascata.
-Pai, si noi nu vom mai sta impreuna? intreba ea cu lacrimi in ochi.
-Eliz, nu am acceptat adoptia, trebuia sa semnez eu ca sa ma adopte si nu am vrut.
-Dar asta era sansa ta sa ai o familie. De ce ai refuzat? Din cauza mea?
-Nu e din cauza ta, Eliz, ci din cuza ca nu putem sta separate cat timp vampirii aia sunt in viata. Hai mai bine sa ne culcam si vom vedea maine ce facem.
N-am dormit deloc toata noaptea gandindu-ma ca i-am facut rau lui Esme, l-am parasit pe Jasper si am facut-o si pe Eliz sa planga. Pur si simplu sunt de nerecunoscut. Niciodata nu am facut atata rau. Niciodata.
Ne-am dus la scoala si acolo i-am vazut pe ei. Rosalie, Emmett, Edward si Jasper care era acum unul dintre ei. Probabil el a acceptat adoptia. Ca el nu are o sora care a suferit la fel de mult ca el si nu o poate lasa singura. Cat ma gandeam la asta, stateam cu spatele la ei, aproape ca plangeam, dar cineva m-am luat in brate protector si mi-a soptit la ureche:
-Nu am acceptat adoptia. Nu am s-o accept decat daca accepti si tu.
Stiam ca e Jasper. Dar felul cum mi-a vorbit, si ma strangea in brate atat de protector si usor...simteam ca zbor cu el printre nori. Dar soneria m-a trezit rapid din starea de ameteala si am fagit ca o racheta spre scoala. Eliz era in spatele meu, stia de ce fug asa. Pur si simplu nu sunt sigura daca Jasper e de incredere. In momentul asta nu mai am in nimeni incredere. Doar in Eliz, caci e soara mea si vom fi mereu nedespartite.
Prima ora am avut chimia. Urma sa ma duc la engleza, dar Jasper mi-a taiat calea.Off, ce enervant e omul asta! M-am uitat la ceas, mai aveam 5 minute. Puteam sa ascult ce avea de zis. El m-a luat de mana, m-am dus intr-un colt al culoarului si vroia sa-mi zica ceva, dar eu m-am uitat in viitor si stiam deja ce urma sa zica, asa ca i-am luat-o inainte:
-Nu am sa accept acea adoptie doar pentru ca vrei tu.Tu nu stii cat am suferit eu. Acum voi vreti sa ma convingeti sa renunt la sora mea ca sa ma dau pe mana unor straini ca voi, crezand ca o sa-mi oferiti numai fericire. Ghiciti ce? Eu nu am incredere in voi. Nu vreau. Pur si simplu tu nu stii cum e sa suferi atat si apoi sa nu mai poti avea incredere in nimeni, niciodata.
Aproape ca plangeam, dar se sunase asa ca am plecat la engleza. Grozav, acum am ranit pe toata lumea care mi-a intins o mana de ajutor si vroia sa-mi ofere protectie si fericire. Dar tot nu inteleg de ce Jasper nu a acceptat adoptia. A spus doar daca o voi accepta si eu. Dar de ce?
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Dragii mei, ia-ta si cap 3, emotionant,nu? Eu treb sa plec la scoala, daca aveam mai mult timp, faceam cap mai lung, dar asta e. Lasa-ti comentarii. Viitorul capitol nu va veni asa repede. Vreau sa ma gandesc sa-l fac mai special pe 4. Ceau!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu