Eu sunt altceva. Am ceva cu totul diferit de toti ceilalti vampiri. Sunt o zana. Mai exact o zana-vampir. Si Eliz este la fel. Noi am fost zane de cand ne-am nascut, pentru ca mama nostra era si ea zana, iar tatal nostru era om. Tatalui nu ii era frica de noi, stia ca suntem zane bune si ca nu facem rau. De cand am aflat ca sunt zana, adica pe la 9-10 ani, mama m-a incurajat si m-a facut sa fiu fericita asa cum sunt. Si pe Eliz la fel. Dar la 3 luni dupa ce am implinit 16 ani, eu si Eliz am fost rapite de doi vampiri, care ne-au omorat mama, tata a facut accident de masina, si pe noi ne-a dus in New York, acolo unde ne-au tinut ostatice pentru placerile lor obscene -stiti la ce ma refer- cam 5-6 ani. Se facusera doi ani de la rapirea noastra si au hotarat sa ne transforme. Aceea a fost cea mai teribila durere pe care am simtit-o vreodata. Eram batute, puse la munca si violate in fiecare zi si in fiecare noapte. Timp de un an eu si Eliz am hotarat sa evadam. Ne plimbam prin gradinile casei cautand cai de evadare.
Plimbadu-ma prin padure si amintindu-mi de anii de durere si suferinta, am inceput sa plang. M-am oprit la un copac si m-am asezat langa el si, cu mainile imbratisand genunchii m-am descarcat. Cred ca am stat vreo 5 minute si am plans, dar apoi a venit Jasper, care nu era mirat ca plang, stia sigur ca imi aminteam de trecut. Nu a spus nimic 2 minute, ci s-a asezat in fata mea si m-a intrebat calm:
-Vrei sa te las singura?
Nu am zis nimic prima oara, apoi am tras aer in piept si i-am spus incet:
-Nu...Vreau...sa stai....cu mine! nu-mi vine sa cred ce am zis!
Si el s-a uitat mirat la mine, dar fara sa ezite mi-a spus la fel de calm si linistitor:
-Cred ca e timpul....sa.... s-a oprit, stai e timpul sa faci ce?
Am inceput sa ma uit la el mirata, pentru nu stiam ce vroia sa faca, sau mai exact ce era timpul sa faca? M-a luat de maini, m-a ridicat in picioare, m-a lipit de copac, si ne-am impreunat mainile. El s-a apropiat considerabil de mult de mine, practic aveam corpurile lipite, el ma privea in ochi foarte calm, si in continuare, la fel de calm, se apropia de fata mea. Inima mea mai avea umpic si iesea din piept. Ii simteam respiratia pe gatul meu. S-a apropiat si ma saruta in continuu pe gat, ajungand la obraz. Eu deja mai aveam umpic si lesinam. Dupa ce a implantat inca un sarut pe obraz a vrut sa treaca la buze, dar eu am intors umpic capul, in semn de ezitare.
Doamne, de ce oi fi facut asta? El s-a departat umpic, dezamagit deja, credea ca eu nu vreau. S-a uitat in ochii mei si l-am privit cu blandete, si a inteles ca vreau. S-a apropiat din nou, si cu respiratia lui calda si m-a sarutat. Eu am inchis ochii si....mmmm...Doamne, ce bine saruta! Visam, practic nici nu am simtit vreodata atata emotie si dragoste. Buzele noastre au stat lipite muult timp, dar nici unul nu vroia sa se termine. Pana la urma buzele noastre s-au despartit, si eu nu l-am mai putut privi in ochi. Pur si simplu nu-mi puteam reveni, asa ca am plecat de acolo.
Am ajuns la corturi, de acum se intuneca. Emmett si Edward faceau focul, Rosalie era in cort si Charisle si Esme probabil se plimbau prin padure. Eu m-am dus langa focul care crestea vazand cu ochii, si Eliz cand m-a vazut ca plangeam, a venit langa mine si m-a intrebat:
-Ce ai? Cumva ti-a facut Jasper ceva?
-Nu,nu, Jasper nu mi-a facut nimic, doar ca imi amintesc de trecut... de toate clipele dureroase. Jasper m-a sarutat -la faza asta Eliz a ramas cu ochii cat cepele- si mi-a placut, sincer, dar am plecat de acolo si sper sa nu fi crezut ca nu mi-a placut.... Pur si simplu nu-mi pot deschide inima. Datorita acelor doi nenorociti de vampiri, inima mea este acum o piatra inchisa intr-o cusca de fier.
Eliz s-a uitat in spatele meu tot timpul cat am vorbit si mi-am dat seama ca acolo era Jasper care a auzit tot ce am spus. M-am ridicat, m-am intors spre el, si cand m-am uitat la fata lui, statea cu mainile incrucisate si se uita la mine multumit si mandru de ce a auzit. Eu i-am zis enervata:
-Haaaa, sa nu crezi ca daca am zis ca mi-a placut cum m-ai sarutat, acuma o sa-ti cad la picioare! Nici gand! Si nu mai fi asa mandru, ca nu am sa mor acuma dupa saruturile tale! i-am zis eu sarcastic, schimbadu-i fata aia de Stefan cel Mare.
-Dar eu nu sunt mandru ce de ai zis, ci sunt fericit, iub.....
-Iubito? Nu cred ca voi ajunge prea curand la stadiul asta! na ca ti-am inchis gura!
Practic a murit de rusine, a plecat capul, s-a intors cu spatele la mine. Eliz plecase deja in cort, la fel si Edward, mai era doar Emmett care avea grija de foc si mai scapa cate un chicot. Inima mea era ea de piatra, dar era mare. M-am apropiat incet de el, deja simtindu-ma rau ca i-am spus lucrurile alea. I-am ridicat chipul cu mainile, si i-am spus trist:
-Imi pare rau.
El nu era trist pentru ca i-am spus chestiile alea, ci pentru ca isi amintea de trecut, orice trecut o fi avand el. Se vedea pe chipul lui ca avea remuscari. Inchizand ochii, s-a chircit de durere. Mie imi era deja mila de el si plangand, l-am sarutat. Chiar atunci au venit Charisle si Esme si au iesit si Rosalie, Edward si Eliz din corturi. Perfect, toata lumea se holba la noi, dar mie nu-mi pasa pentru ca sarutul a fost atat de intens. Dupa ce ne-am departat unul de celalalt, am aruncat o privire la toti ceilalti care si-au vazut imediat de treburile lor. Charisle veni la mine si mi-a spus:
-Va trebui sa dormi in cort cu Eliz, caci nu avem inca un cort in plus. Daca nu cumva vrei sa dormi cu Jasper... spuse el zambind cu subinteles la noi. Dar eu m-am repezit:
-Nu, nu , voi dormi cu Eliz. Mersi. i-am spus zambind.
Dupa ce fiecare s-a dus in cortul lui, eu am mai stat umpic afara, langa foc, analizand tot ce s-a intamplat astazi. De acum incolo Jasper va crede ca putem avea o relatie, dar nu este asa. Eu nu pot avea incredere in ei. Si nici ei nu inteleg asta. Eu vreau sa-mi demonstreze ca vor sa-mi fie ca o familie. Vreau sa ma faca sa am incredere din nou.
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Sal. Emotionant capitol,nu? Tensiunea creste, suspansul e mare, insa ceea ce se va petrece intre Jasper si Alice va trebui voi sa aflati citind si asteptand capitolele ce vor veni. Vreau sa va anunt ca prin noiembrie-decembrie, ori chiar in inanuarie voi face un nou blog care se va intitula Forever April. In el voi compune tot o poveste pe capitole. Sper ca v-a placut acest capitol, ne vedem la urmatorul!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu