Nu puteam avea o relatie cu Jasper, si de asemenea nu puteam avea incredere in ei. Eu sunt o zana, iar vampirii sunt vulnerabil la sagele zanelor. Nu se pot abtine. Stiu asta, pentru ca si vampirii aia doi ne-au rapit pe mine si Eliz ca sa se hraneasca din noi. Odata ce gusti o picatura vrei mai mult, tot mai mult, pana cand...zana moare.
Ne-am intors acasa pe la ora 12, am mers in padure sa ne hranim, dupa aceea eu m-am inchis imediat in camera. Nu stiam ce se va alege de mine si Eliz de acum incolo. Ce vor face cand vor afla ca suntem zane? Daca isi vor dori sa ne guste? Nu am avut timp de intrebari, caci a venit Emmett sa-mi spuna ca avem sedinta de familie. Voi faceti sedinte de familie?
Ma rog, am coborat si toata lumea era adunata in living. Charisle a inceput sa vorbeasca, si mi-am dat seama ca mi se adresa in special mie:
-Stiu ca este greu pentru cei care abia ati fost inclusi in familia noastra. Dar daca veti socializa, va spun ca va veti acomoda repede si veti putea avea incredere in noi.
-Serios? am spus eu cu raceala.
-Uite ce e, daca tu nu ai incredere in ei, de ce ai mai acceptat adoptia? incepu Jasper deja enervat.
-Eu am incredere in ei, surioara. Cum ar putea niste oameni care ne-au oferit adapost sa ne faca rau? spuse Eliz intristata.
-Haideti sa va lamuresc eu. Voi nu ati inteles absotul nimic din comportamentul meu. Voi poate credeti ca am fite, ca sunt o copila, dar stiu exact ce fac. Hai sa va zis pe romaneste: EU NU AM INCREDERE IN VOI! Eu nu sunt proasta si nici credula, deja stiu cum sunteti. Poate ca vreti sa-mi fiti ca o familie, poate ca nu. Oricum, eu nu mai am incredere in nimeni de pe fata Pamantului. Eu nu ma mai las inmuiata de dulcegariile voastre. Cine stie, poate ca am incredere in voi, sunt fericita, totul e ca in Paradis, si apoi ma omorati in somn. Haieti sa va spun ceva: eu sunt cu garda sus, si Jasper, am acceptat adoptia doar pentru Eliz. Ca sa aiba ea unde sa stea, sa doarma si sa invete. N-are rost sa ma duc in jos si sa o trag si pe ea cu mine. Sper ca v-am raspuns la toate intrebarile care le aveati in minte.
Spunand toate astea, am plecat de acolo, plangand pentru ca nu au inteles ca vreau sa-mi demonstreze ca pot avea incredere in ei. M-am trasformat in zana, in camera mea, si am inceput sa plang. Cand sunt zana, plang cu lacrimi de sange, deci fata mea era alba imaculat cu picaturi rosii curgand pe obraji.Usa era incuiata, deci nu avea cine sa ma vada, si daca btea cineva la usa, ma puteam transforma la loc. Trecusera doar 5 zile de cand stau in casa asta blestemata, si deja simt ca nu mai pot indura. Toata viata mea am plans, si credeam ca aici voi gasi alinare, dar de unde. Poate ca viziunea mea de la inceput nu a fost atat de corecta.
Veni si seara, eu m-am schimbat in pijama, care era defapt o rochie alba, scurta deasupra genunchilor, si peste rochie aveam un fel bluza mai lunga, alba. Am iesit din camera in picioarele goale, ca sa ma duc la baie. La parter erau Jasper, Rosalie, Emmett, Edward si Eliz care radeau. Chestia asta chiar m-a afectat. Ei se distrau acolo, iar eu sufeream singura aici. Ma rog, am mers la baie, si cand m-am intors, Jasper era la etaj, probabil ma astepta sa-mi spuna iar ceva, ca intodeuna. Cred ca a devenit un obicei de-al lui. Dar nu mi-a spus nimic, practic m-a ignorat, toti au facut asa. Fiecare s-a dus in camera lui, trcand pe langa mine de parca eu nici nu existam.
Distrusa complet si cu moralul la pamant, asa ca am mers in balcon. Ei aveau un fel de balcon tot la etaj, unde erau ghiveci cu flori, si o sa masa cu 2 scaune de culoare maro. M-am asezat pe unul dintre ele, si am inceput sa ma uit la padurea din fata casei, care in noapte era foarte infricosatoare. Plangeam din nou. Jur ca daca as fi numarat de cate ori am plans de cand m-am mutat aici, cred ca ar fi de 10 ori, minim. Nu gaseam alinare nici macar in Eliz, care acum era de partea lor. In lumina lunii straluceam exact ca o zana. Albul de pe pielea mea lumina tot mai tare, pana am ajuns la fel de alba si luminoasa ca luna. Lacrimile straluceau si ele si curgeau in continuu. Nu aveam somn. Cu razele lunii ma simteam cat de cat mai bine. Ma gandeam la mama, care acum ma priveste din ceruri.
Orice zana care moare devine o stea ce rasare pe cer. Atunci cand cade, vine pe pamant sa-si viziteze oamenii la care tine cel mai mult. Ele nu vin decat odata pe an, apoi se intorc din nou in cer si ne vegheaza. Eu nu am mai vazut-o pe mama de cand a murit. Stiam cand vine pe pamant, si as vrea ca anul acesta sa o vad din nou. Astazi suntem in 15 octombrie, in mijlocul toamnei. Ea trebuie sa vina pe 30, luna aceasta. Abia astept sa o vad din nou si sa o imbratisez. Numai in ea pot gasi alinare.
Desigur, linistea mi-a fost perturbata de Jasper, care a venit sa vada ce fac. Ups, eu inca straluceam in razele lunii, si lacrimile siroiau in continuare pe obraji. El nu s-a aratat mirat de ce a vazut, ci doar atat mi-a zis,cu blandete, in ciuda a tot ce i-am spus astazi:
-Esti frumoasa!
Eu nu am zis nimic. Nu am putut, glasul imi pierise de la atata plans. Mi-am sters lacrimile, am incercat sa ma linistesc dar, nu puteam la opresc lacrimile care curgeau ca un robinet deschis. Jasper a observat asta, asa ca si-a tras celalat scaun langa mine, mi-a luat chipul cu doua degete si m-a sarutat. Am simtit... pentru prima oara, aveam emotii. Cat timp am fost tinuta ostatica eram ca un robot. Nu stiam cum e sa razi, sa zambesti, sa fii fericit. Dar acum stiam. Si-mi placea asa mult sentimentul. Plansul a incetat, si cand buzele nostre s-au dezlipit, eu am inceput sa... zambesc. Pentru prima oara, dupa atatia ani, zambeam de fericire. Eram asa fericita, dar aveam o nelamurire.
-De ce m-ai sarutat? Dupa tot ce am spus... nu am mai spus nimic pentru ca Jasper mi-a acoperit gura.
-Shhhh! Nu e nevoie sa spui nimic, absolut nimic. Eu stiu ca vrei sa-ti demonstrez ca poti avea incredere in mine. Defapt vrei asta de la noi toti, dar ei nu si-au dat seama.
-Dar... nu pot sa cred ca tu chiar crezi ca putem avea o legatura! am spus eu revoltata. Nu puteam permite sa ma duca cu zaharelul, ca apoi sa se foloseasca de mine.
-Alice, eu te plac. a spus el simplu.
La faza asta am ramas cu gura cascata, nevenindu-mi sa cred ce a putut sa spuna! De data asta a actionat si mintea mea care mi-a spus:
"Spune-i ce esti, Alice. Nu mai asa te vei convinge daca poti avea sau nu incredere in el."
Nu era mintea mea, ci un mesaj de la mama. Bine, daca ea spune asa, hai sa o facem. Am tras aer in piept, am numarat pana la zece si i-am spus:
-Jasper, trebuie sa-ti spun ceva. Eu nu sunt doar vampir. Sunt si o... zana. Sunt o zana-vampir. Nu am avut incredere in voi pentru ca vampirii sunt vulnerabili la sangele de zana. O picatura ajunge ca sa-si doreasca din ce in ce mai mult. Eu, de la 16 ani am fost rapita impreuna cu Eliz de doi vampiri care ne-au omorat mama, care era si ea zana, pe noi ne bateau, ne violau si ne-au trasformat impotriva vointei noastre in cel mai dureros si cumplit mod posibil. Acum am evadat, am venit aici, si am avut o viziune cu tine si cu familia Cullen, in care tu spuneai ca-mi poti oferi tot ce nu am simtit sau vazut vreodata. De asemenea zanele sunt o specie pe cale de disparitie, de aceea ne protejam la maxim. Eu nu am putut sti ce veti face daca va spun ca sunt zana. Imi era frica sa nu ma omorati pe mine sau pe Eliz, fie intentionat sau din cauza atractiei sangelui nostru. Maine le voi spune si celorlalti ce suntem eu si Eliz si voi vedea cum reactioneaza.
Jasper m-a ascultat si din nou nu a parut surprins de ce am spus, de parca i-as fi spus ca am gasit un ban pe jos. Insa 2 minute a tacut, si parea ca analizeaza tot ce i-am spus, insa fara sa spuna nimic, a plecat. Eram singura. Nu pot avea incredere in el. Cred ca va ajunge sa ma iubeasca, dar defapt sa nu ma iubeasca pe mine, ci sangele meu de zana.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu