Am ajuns acasa, l-am luat pe Jasper de mana si am urcat cu el sus in camera lui si i-am spus cat am putut de serioasa:
-Trebuie sa vorbim despre ceva!
-Asta nu e de bine.... spuse el intristandu-se. Si era adevarat, de obicei, cand cineva spune "Trebuie sa vorbim" niciodata nu se termina bine.
-Vad ca tu incerci sa te aproprii din ce in ce mai mult de mine...si nu-mi convine asta. Nu pentru ca nu te plac, ci pentru ca... pur si simplu relatiile dintre o zana si un vampir nu merg. La un mom,ent dat sangele meu te va ademeni si iti vei dori...
-Sa te gust? spuse el zambind trist.
-Da... am spus eu incet.
-Deci tu nu mai vrei sa fim impreuna pentru ca tu crezi ca eu sunt handicapat si nu ma pot abtine sa nu te musc? spuse el cu un ton amuzat. Deja ma facuse sa imi sap singura o groapa si sa ma arunc in ea.
-Nuuuu! Doamne, Jasper nu cred asta! Numai ca toti ceilalti au facut precum am zis eu, deci...
-Aaaa, am inteles, tu crezi ca sunt ca toti ceilalti... Bine, atunci facem cum zici tu, numai suntem impreuna, nici n-am sa ma mai ating de tine, daca tu ma cunosti atat de bine incat sa crezi ca sunt ca toti ceilalti. Pa! spuse el iesind din camera.
Eu am inceput sa plang, pentru ca m-a durut ce a spus, plus ca nu asta credeam despre el. Deja imi lipseau imbratisarile lui protectoare si saruturile calde... De ce? De ce oare am fost atat de proasta si am crezut ca e ca toti ceilalti?
Dupa jumatate de ora de plans am iesit din camera, m-am dus la baie sa ma spal si apoi am coborat. Simteam nevoia de o plimbare in padure, ca sa ma mai linistesc. Aerul era curat, dar deja se intunecase umpic afara, deci nu vedeam mai nimic. Abia cand am ajuns in mijlocul padurii mi-am amintit de Victoria.
Doamne, ce proasta sunt! M-am oprit si am analizat spatiul din jurul meu. Era cineva acolo care ma privea. Stiam ca era ea. Vroiam sa ma joc. Si-asa totul intre mine si Jasper s-a sfarsit, deci urmatoarea optiune e moartea, ce altceva? Am facut cativa pasi mici inapoi, prefacandu-ma ca sunt speriata, apoi cand am vrut sa ma intorc si sa ma fac ca fug, o mana rece m-a prins de brat si m-a azvarlit ca pe o pietricica si m-am izbit de trunchiul unui copac. Sangele a inceput sa curga de pe frunte, insa nu m-am miscat, vroiam sa vad ce face.
-Mai, mai, mai, pe cine avem noi aici? O delicioasa zana, cumva? incepu ea cu coltii scosi si cu un ranjet diabolic pe fata.
-Chiar eu... am spus fortat, nu mai puteam vorbi din cauza izbiturii.
A venit rapid langa mine si mi-a mirosit sangele ce se prelingea pe fata mea. Eu am inchia ochii, asteptand din clipa-n clipa sa-mi vad sfarsitul, dar dintr-o data un curent mic a trecut prin fata mea si cand am dechis ochii Victori era infipta intr-un copac, se pare ca cineva o aruncase asa cum a facut ea cu mine. Cand m-am uitat mai bine, in fata mea aparu Jasper, care m-a luat in brate si m-a dus acasa, iar in spatele lui erau Emmett, Edward si Rosalie, care se luptau cu Victoria.
-Imi pare rau... i-am spus eu in soapta inainte sa lesin.
M-am trezit pe canapeaua din living, iar Esme imi stergea sangele de pe frunte. Eu m-am ridicat incet, si am inceput sa-l caut pe Jasper cu privirea.
-Unde e Jasper...am spus eu ametita.
-Coboara acum. spuse Emmett.
A aparut si Jasper, dar nu am avut curaj sa-l privesc in ochi. Imi era prea rusine, dupa ce m-a salvat. Oarecum il puteam simti putin si mi-am dat seama ca vroia sa ne impacam. Ce dulce!
M-a dus in brate pana in camera lui, m-a intins pe pat si m-a intrebat:
-Vrei ceva?
-Ar fi ceva....
-Ce?
-Sa ne impacam. am spus eu privind in jos.
-Nu stiu daca iti pot indeplini dorinta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu